Cal of Duty: Black Ops II [Review]

Ne-am adunat aici să discutăm despre Call of Duty: Black Ops II, al doilea titlu din epoca modernă a seriei, concurenţă directă cu noul Medal of Honor, dar încremenit în propria glorie ca Sfinxul egiptean – îl admiri, dar nu-ţi arată nimic nou şi nici nu se arată la orizont vreo schimbare majoră.Incercări există: pentru prima dată, povestea are opt finaluri diferite în funcţie de acţiunile din campanie şi ai misiuni secundare cu un mod strategic, însă nu scapi complet de liniaritate, nici de îngroşarea anumitor trăsături (personajul negativ, mai ales).

 

Acţiunea se desparte parţial de primul Black Ops, plasat în mijlocul războiului rece, pendulând între evenimente trecute cel au în prim-plan pe Alex Mason şi consecinţele lor din viitorul apropiat, într-un 2025 plin de nanotehnologie şi lupte bazate pe drone şi roboţi, unde eroul este David Mason, fiul lui Alex. Variaţia epocii este o idee bună şi are momente deosebite, dar nu iese din normalul unui joc despre războaiele trecute, fie ele pe frontul cunoscut de toţi sau desfăşurate în spatele liniilor

.      

Libertate cu porţia

Spre deosebire de cam toată seria, Black Ops II oferă şi ceva libertate de mişcare prin designul hărţilor. Unele misiuni trec de la zone de suprafaţă relativ deschise, cu puncte de acoperire şi chiar drumuri diverse spre obiectiv, pentru a se opri în clădiri ultramoderne; spre sfârşit începi în relativa siguranţă şi limitare a unui portavion pentru ca la final să te trezeşti sub cerul liber cu toate planurile … să zicem date peste cap.

Avem şi o serie de secţiuni stealth şi momente cu vehicule (inclusiv un avion de vânătoare), plus câteva secvenţe semi-scriptate unde trebuie să apeşi pe taste la momentul indicat, pentru că altfel ajungi în meniul de reload. Deşi intense şi bine-venite, partea cu şofatul/pilotatul şi secvenţele scriptate suferă din punct de vedere al controlului, fiind de dorit un controller.

O lume a morţilor vii

Call of Duty-ul realizat de Treyarch n-ar fi fost în hainele proprii dacă n-ar mai fi avut Zombie Mode. Şi aici se vede că s-a pus osul la muncă pentru a dezvolta conţinut care să ne ţină ocupaţi cel puţin până vine GTA V sau chiar următorul CoD. Pe lângă lupta cooperativă (sau solo, dacă vrei să te simţi cu adevărat sub presiune) contra valurilor de zombie, acum există şi Grief.

 

Liber la multiplayer

De-a lungul anilor, seria CoD a avut timp să adune o grămadă de moduri si de opţiuni care să atragă jucători, printre care și sistemul Kill Streak. Acum a venit momentul să-i spuneţi la revedere şi să uraţi zile şi nopţi albe noului Score Streaks. Sistemul nu mai deblochează diverse tipuri de suport în funcţie de numărul de victime consecutive, ci pe bază de puncte oferite pentru orice acţiune – inamic ucis, ajutorul oferit coechipierilor, capturarea steagului, apărarea unui obiectiv etc.

Mai mult, îţi poţi personaliza echipamentul, armele şi accesoriile cu ajutorul noului sistem Pick 10. Asemănător cu alegerile din single-player, acesta te lasă să combini cum vrei tu 10 obiecte – arma principală şi cea secundară, accesorii, perks, grenade şi alt echipament. Aşa numitele Wild Card-uri permit şi o specializare suplimentară, dar oricum este o problemă de alegeri dificile pentru că eşti totuşi limitat la 10 opţiuni.

         

În felul lui, Call of Duty: Black Ops II este un virtuos al genului său – iar din experienţa acumulată de-a lungul anilor încep să se desprindă idei pe care producătorii ar face bine să le dezvolte pe viitor. Fiindcă Black Ops II este şi în forma de acum un câştigător clar al rundei cu Medal of Honor: Warfighter, dar următorul joc al seriei trebuie să schimbe și mai mult rețeta pentru a rămâne relevant.

Plusuri

• Idei interesante pentru armele viitorului
• Multiplayer ce recompenseză mai bine jocul în echipă şi îndeplinirea obiectivelor
• Niveluri ceva mai largi și finaluri bazate pe deciziile luate

Minusuri

• AI-ul
• Grafică învechită
• Mă lipseam de jumătate din misiunile din „trecut” ale campaniei
• Probleme de balans în multiplayer.